Miercurea asta e joi

Ubik
alte dimensiuni
paranoia
pedalat inapoi
joi dimineata intr-o miercuri
am dovezi

Inceput de zi.
Marti
Cosmar de biciclist: usi de masini parcate pe marginea drumului, deschise brusc in timpul mersului, cel mai probabil la iesirea dintr-o curba sau la coborarea in viteza a unei pante, ideal (diabolic de perfect gandit) blocat in stanga de un camion, basculanta sau autoutilitara.
Mai am cosmaruri de bicyclist, dar par totusi situatii in care as avea timp sa redresez pozitia bicicletei, chiar si cu un minut mai tarziu decat necesar. Intr-una din aceste alternative mi se rupe ghidonul si imi intra pipa in ochi, gura sau insasi jugulara.
Ieri am avut parte, totusi, de cel mai sus mentionat, cu toate senzatiile amplificate de cafeaua bauta rapid sip e stomacul gol, pentru a putea porni motorasul.
N-a fost nici la intrarea in curba, nici la iesirea din vreuna. Ceva mai departe de o astfel de fatidicaiesire, ma intampina (nu stiu de ce e vorba mereu de Dacii vechi, ale caror sisteme de semnalizare a schimbarii directiei de mers nu mai functioneaza de ani intregi, sau ai caror soferi fie au depasit varsta permisa pentru a conduce vehicule si pur si simplu uita ca trebuie sa semnalizeze parcarea…) o masina cu nici un alt semn ca ar fi fost ocupata candva, in trecutul apropiat, decat usa spate larg deschisa catre centrul strazii.
Am incetinit si am lasat loc atat persoanei care ar fi ocupat locul din spate sa foloseasca aceasta iesire, cat si soferului sa ridice si el un al doilea obstacol in calea inaintarii mele.
Cu viteza redusa corespunzator, cum spuneam, am avut timp odata ajunsa in dreptul masinii, sa inspectez atat interiorul, cat si posibilele situatii de redistribuire a ocupantilor masinii, caci susnumita se afla in mod bizar cat se poate de NEocupata.
Am citit de curand Ubik, un excelent SF in care personajul principal nu mai stie daca lucrurile pe care le vede i se intampla aievea sau in vis, daca este mort sau viu. Banii pe care ii detinea si i-a folosit in intreaga sa viata constienta se dovedesc a fi inutilizabili, sin u prin metoda clasica de deteriorare, ci prin schimbarea intregii lui lumi, astfel ca n-au existat niciodata.
Sigur, e usor sa spui: nu-i nimic, e doar eroul unei carti, pe deasupra si DECLARATA fictiune. Dar tocmai, ca fictiunea din intamplarile din astfel de carti este folosita cu maiestrie de autori tocmai pentru a-ti adduce tie pe lume intrebari si dileme … REALE, le spunem, fara sa zabovim a stabili care ne este realitatea. Ne-o intuim noi sau ne-am obisnuit pur si simplu cu ea. N-o mai punem la indoiala.
Ieri, totusi, trecand (parca cu incetinitorul, judecand dupa viteza scazuta ce-a urmat cursei nebunesti prin care traversasem intersectia) pe langa masina cu o usa deschisa larg, am avut un moment (amplificat si prelungit de incetineala miscarii) in care lipsa oamenilor, atat in masina cat si pe strada, si mai ales lipsa oricarui magazine ce-ar fi putut justifica scurta lor absenta din vehicul, sau macar o poarta deschisa spre vreo curte pamanteana, asa cum trebuie sa se fi aflat multe in jur…), in care m-am intrebat daca masina e aievea sau s-a materializat din cosmarurile mele bicicliste.
M-am gandit atunci la Ubik. Pentru scurt timp totusi, foarte curand dupa trecerea DE masina fantoma fiind nevoie de prezenta mea de spirit pentru a evita coliziunea cu o baba neatenta, cu pekinezul de rigoare in lesa (imaginea perfecta in care aparea Hitchkok in filmele sale, episodic, plimband un caine, intotdeauna de talie mica. Probabil pentru a-i scoate in evidenta statura impozanta :P cu burta perfect rotunda…) care a uitat probabil ca pentru traversarea trebuie folosita trecerea de pietoni.
De-atunci am cautat toata ziua un moment in care sa astern pe hartie cele d emai sus. Nu steam inca de ce si cum de n-am reusit.
Pai, in primul rand ca nu ASTA era motivul scrierii, ci dimineata a creat doar atmosfera ciudata de ALTA LUME care parea mai tarziu necesara pentru desfasurarea intregii zile, cu multitudinea ei de neplaceri.
Am incheiat ziua tarziu, in noapte, mai bine zis, si n-am apucat sa scriu.
Dar azi, cu mult inainte de ora 6, am fost violent trezita de un carcel la picior, suprapus cu intentia din vis de a face baie intr-un lac bucurestean.
E de la sine inteles ca n-am eusit sa adorm la loc, avand ocazia sa ma bucur de un pseudorasarit, acoperit de nori promitatori dar mai tarziu dovediti mincinosi) de racoare in arsita zilei ce-are sa vina.
Si tot Ubik m-a trimis acum cu gandul la documente ciudate gasite in momente si locuri cel putin neobisnuite. Am gasit apoi “explicatii” pentru toate, dar nu stiu daca asta cautam.