Astazi sunt rege-n palat!
M-a intreabat de multe ori lumea cum se face de gasesc atatea lucruri pe strada...
De multe ori bani, in numar mai mare sau mai mic de bancnote, monede... dar de si mai multe ori bijuterii.
M-am intrebat si eu, nu mai departe de ieri, cand am avut cea mai noua intalnire cu un reprezentant al acestei categorii.
Nu port foarte des sau foarte multe bijuterii, iar cand port, le prefer pe cele din argint. Am si eu o dambla!
La ce NU am dambla este aurul.
Merg adesea pe strada fara sa ma uit neaparat pe unde merg, pierduta in ale mele.
Poate pentru ca acest aur, de care vorbeam mai devreme, NU face de obicei parte din lumea mea (si nici obiectele stralucitoare, in general), imi atrage atentia atunci cand imi apare in cale, facand nota discordanta in armonia celorlalte elemente.
Daca ma intrebi de exemplu ce culoare au florile plantate pe bulevardul cutare, le pot diferentia in functie de anotimp, culoare politica sau manifestare meteorologica.
Dar sa ma intrebi ce magazine de bijuterii sunt pe strada Y, n-am sa-mi pot aminti nici daca am trecut pe-acolo de zeci de ori.
Faptul ca aurul nu face parte IN MOD NORMAL din viata mea nu inseamna totusi ca nu sunt in stare sa-i recunosc valoarea.
Adica, ok, cand luceste pe jos si NU face parte din lumea mea, daca nu-i nimeni mai aproape de el, imi fac un pustiu de bine si il scot din singuratate, luandu-l cu mine acasa.
Asa am ajuns aseara acasa cu un ditamai insemnul vreunei stiu eu ce banda de cartier...
Un ghiul cat casa, pe care dupa ce l-am "salvat" ma asteptam sa platesc scump, pierzandu-mi la randul meu telefonul sau ceva asemenea.
Eram pe bicicleta, iar la opririle facute mi-era teama s-o scap din ochi.
M-am oprit sa fac ceva poze si nu stiam cum sa tin de aparat, bicicleta si rucsac in acelasi timp :P
Ajuns cu bine acasa, cu toate cele intacte, si-mi faceam planuri cum sa dau insemnul bunastarii mamei, sa-si faca din el mai stiu eu ce podoaba...
In afara de un inel, la care tin foarte mult, pana acum tot ce am gasit am dat mai departe. Le ridicasem de pe jos pentru ca imi spuneau ceva prin sine, si au fost daca nu folositoare *cele doua ceasuri, macar frumoase, *inele, bratari...
Dar nu m-am gandit niciodata totusi la valoarea lor in BANI.
Si n-as fi facut-o nici acum, desi viata acestui N n-as fi vazut-o sfarsind decat prin topire si reinterpretare.
N-as fi vazut valoarea lui in bani, spuneam, desi nu mi-e straina incercarea de-a face rost de bani, dupa cheltuieli nechibzuite...
Am primit totusi aceasta sugestie salvatoare si acum caut (momentan doar cu puterea gandului) locuri unde as putea sa-l valorific. Vorba ceea, as putea sa iau pe el juma' de bicicleta.
Nu am facut asta pana acum deoarece tineam neaparat sa-i fac poza, sa-i pot spune povestea fara sa fie nevoie sa-i pun in cuvinte... grandoarea!
Maine plec in cautarea implinirii destinului acestui print al bijuteriilor.
Intre timp, pana-mi trece paranoia, merg la serviciu pe strada paralela cu cea pe care l-am gasit, si incerc sa-mi schimb in fiecare zi infatisarea, pe cat imi permite caldura de-afara si bicicleta...
Am deja un cadru nou. Daca mi-ajuta N, pun repede pe el piesele necesare si schimb ricsa.
Oricum, acum ca l-am salvat, face deja parte din viata mea.
Si cred chiar in puterile lui magice.
Uite, azi, in drum spre casa, trebuia sa-l duc la "taiere", dar pentru ca nu apucasem sa-i fac poze, mi-am zis sa-l mai adapostesc o noapte.
Fara deturnarea de la traseu, am intrat in bloc cu nici un minut inaintea ruperii norilor. N-am acum nici nevoie, nici pofta, nici LOC de-o pneumonie...
Si DA, circul de ieri mai cu atentie, de teama sa nu aiba puteri si de alta natura decat benefice :D
M-am gandit la asta cand am intrat pe trotuar dupa trecerea de podul Fundeni, iar in spatele meu a zdruncinat podul un camion plin cu pietris, care pierdea din greutate la fiecare gropita.
Intamplator *sau nu, eu m-am retras pe trotuar pentru a fotografia ceva ce-mi atrasese atentia pe malul lacului. O cruce! Ma intrebam care dintre cele doua elemente intre care fusese postata l-a costat pe trecator viata.
Lacul, sau soseaua?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu