Directie: stanga-mprejur!

Postarile mele pe blog vin in hopuri, cu goluri (parca) atunci cand mi-e prea bine sa ma mai apropii si de calculator. Sau atunci cand mi-e rau si nu am chef sa tin cont de asta.
Din zilele astea mai nimic. Inca nu stiu daca de bine sau de rau!
Dar mai am din urma. Inca!

21.11
Sunt lihnita!
Mi-am luat cu mine la masa agend in care scriu, care imi aminteste de perioada liceului, cand de lene sa car un caiet pentru fiecare materie, incepeam din ambele directii, fara prea mare libertate de miscare in cazul greselilor care m-ar fi putut determina sa rup pagina. Era destul de greu sa scao de calculul gresit din tema la matematica fara sa fac sa dispara jumatate de secol din lectia de istorie. Sau punctul culminant din operele literare commentate pe larg (desi la de-astea nu prea m-am inghesuit. Mi-au ajuns pentru indeletnicirea asta logoreica tezele trimestriale, pentru care n-am citit niciodata bibliografia, pentru simplul fapt ca era obligatorie). Plus ca la romana aveam o profa careia ii placea sa-i redai (cat mai exact, desi n-o mai ajuta memoria) parerile si ideile celorlalti despre o anume scriere. S-apoi, sa-mi fie cu iertare, nu afirm ca as fi fost in stare sa aduc ceva nou in interpretarea artei scrise. Nici pe departe! Am incercat, totusi, macar exprimarea sa-mi fie proprie.
Abia mai tarziu am ajuns sa apreciez elocventa altora in exprimarea unor trairi pe care n-am fost capabla sa le pun in cuvinte.
Atunci aveam treaba diar sa o reneg pe cat puteam pe profesoara, din gandirea mea inca in forma fluida, nici macar buna inca de modelat, capabila sa acumuleze, sa creasca, dar fara sa ia vreo forma.
Iar dezavantajul asta cu pagina care nu poate fi rupta doar pe-o parte am descoperit-o dureros, dupa ce am luat o nota mica la o lucrare la care am copiat cuvant cu cuvant din caiet. De ce? Pentru ca gresisem ceva la sud si nu am realizat ca nordul a ramas fara ancora, iar dupa cateva saptamani de purtat in ghiozdan, pagina neancorata a cedat si a zburat in cele patru zari. Imi lipseau batalii intregi, vieti de soldati si popoare intregi. Evident, am copiat fara ele.
Mi-a prins bine, totusi, a dat bine la veridicitatea invatatului pentru lucrare. Ce sa fac, daca doar atat am tinut minte?! :P
Am inceput asadar agenda cu inceputul, cu preturi pe metru patrat, iar din capatul celalalt, cu ale mele ganduri.

… Mi-i draga vara!
Si parca cu fiecare z ice-mi apropie iarna, cu fiecare turture pe care mi-l rup din sprancene, o simt mai aproape, mai calda! Mai vara!
Si parca o aduc si in cei din jurul meu, parca lumineaza din interior, iar zambetele le culeg ca pe picaturile de roua din campuri, in diminetile de vara ce ne permit sa fugim cu gandul la o zi racoroasa.
Si am gasit navigand pe net reflexia perfecta a ceea ce simt.
Statea acolo, ma astepta sa-mi inghete nasul ca s-o gasesc.

:P pacat ca n-am reusit sa transcriu la timp din agenda si am folosit imaginea intre timp