Ce-o sa mai regret maine ca nu am somn...
Am redescoperit zilele trecute Anouk.
Am ascultat noul album, iesit de curand, si care nu prea seamana cu ce stiam eu. De fapt, habar n-aveam cine canta cand ascultam.
E aproape total diferit, e dulce, suav si de drum de ora 4 si ceva dimineata, cu sistem de navigare care o ia razna, de drum pe care nu il cunosti si nici nu iti pasa de el...
Mi-am amintit de atatea zeci de drumuri de cand am descoperit-o prima oara...
In seara asta am luat la pas, inVINuit, Pinot-izat de-a binelea, bulevardul Lacul Tei. Am aflat unde se afla depoul Floreasca, am bantuit pe strazi blocate, mi-am murat picioarele.
De mult nu mai tin minte sa nu-mi fi pasat de ele.
Acum ceva timp am bantuit pe drumuri de-a dreptu' marine.
Nu stiu cand o sa scriu despre ele. Poate cand o sa mi se termine energia pe care am sustras-o marii. Incredibil cum poti cara atat cu tine intr-un pachet atat de mic, fie el creier sau suflet.
Dar nu-mi pot aduna gandurile la ora asta, pentru ca ele nu au umbrela si se misca greu din cauza ploii, iar strigatu-mi este amutit de sunetul stropilor pe stresinile caselor si pe umbrela pe care am pastrat-o numai pentru mine.
Anouk - It's so hard... & I alone
prea multa Anouk face rau la creiras. Astept sa piratez albumul.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu