si ce daca sunt in metrou, in viermele subpamantean, si ma reflect in geamul lui murdar, asa, imbracata in geaca mea de ski si cu rucsacul in brate, daca am loc, si cu cartea pe genunchi...
si ce daca n-am apucat sa mananc, acum visez doar la o cafea...
si ce daca m-am trezit la 7, dupa o noapte in care am dormit putin si prost, m-am dus la baie si m-am trezit ca n-am (inca) ce cauta acolo, ca nu-i joi si ca nu azi mergem la cafea...
si de daca am murit de ciuda ca n-am mai intarziat sub patura calda...
si ce daca acum sunt la serviciu, unde ajung cu orice altceva decat cu metroul, iar toate cele de mai sus sunt mai mult in imaginatia mea decat in realitate...
asa-mi vine mie sa ma reflect in geamul metroului, si nu altfel!
pentru ca asta am acum in suflet.
Sunt zile in care simt ca-i mic. El, sufletul!
Apoi ma caut prin el fara sa-i dau de margini...
Sunt zile in care simt ca-i negru. Tot El, sufletul!
Apoi simt cum ma incalzeste pe dinauntru si stiu ca are inauntru un soare...
Multi zic de ochi ca-s oglinda sufletului. Mie mi-ar placea azi sa ma vad prin ochii altora.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu